workplace-1245776_1920

Ce este AFER?

Consens, prin conlucrare și consultare colegială.

Asociația Facultăților de Economie din România (AFER) este organizaţia profesional – ştiinţifică, neguvernamentală, apartidică, fără scop lucrativ, având 60 de membri din întreaga țară. Organizația este întemeiată pe principiile democraţiei depline şi promovează valori şi principii etice, având ca deviză de lucru consensul prin conlucrare şi consultare colegială.

Asociaţia vizează dezvoltarea şi perfecţionarea învăţământului superior economic din România în spiritul reformator european, având ca obiective principale:

  • identificarea şi promovarea celor mai bune practici consacrate la nivel naţional şi internaţional în materie de educaţie, cercetare ştiinţifică şi management universitar;
  • promovarea unor standarde de referinţă realiste pentru asigurarea calităţii în învăţământul superior economic din România;
  • promovarea şi susţinerea intereselor membrilor Asociaţiei, asumându-şi expertiza în fundamentarea şi monitorizarea strategiei şi politicilor de modernizare a învăţământului universitar românesc, în general, şi a învăţământului superior economic, în special;
  • dezvoltarea cooperării între membrii săi prin conlucrare şi consultare colegială pentru rezolvarea prin consens, într-o manieră constructivă a provocărilor care decurg din aplicarea legislaţiei în domeniul învăţământului superior precum şi rezolvarea altor probleme de interes comun;
  • asigurarea vizibilităţii imaginii AFER în comunitatea universitară naţională şi europeană, în lumea ştiinţifică şi în societate pentru acţiunile desfăşurate în conformitate cu prevederile statutare.

AFER și-a asumat statutul de consultant autorizat al entităţilor publice cu responsabilităţi în domeniul educaţiei şi cercetării, pentru fundamentarea şi monitorizarea strategiei şi politicilor naţionale cu privire la rolul, locul şi importanţa învăţământului superior economic în dezvoltarea durabilă a societăţii româneşti.

De asemenea, ea se constituie în forum de dezbatere, în principal în ceea ce priveşte:

  • problemele curriculare (definirea calificărilor universitare la nivelul studiilor de licenţă, masterat, doctorat;
  • orientarea curriculei pe nevoile studentului şi pe cerinţele practicii economice şi sociale;
  • elaborarea şi/sau armonizarea arhitecturilor curriculare şi a fişelor de disciplină; ECTS);
  • probleme de management universitar, etică și deontologie profesională; dar și
  • alte probleme de interes comun.